Vreau sa-ncep fiecare clipa cu tine ( Azeem )

Vreau sa-ncep fiecare clipa cu tine

Nu mai vreau sa privesc frunzele-n cadere.
Sa le privesc cum coboara-n gesturi de negare.
Mi-e dor sa ma pierd atat de mult in tine, incat sa simt acea stare de adanca neliniste si de tulburare provocata de pericolul de-a te rani, simtind astfel ca ma ranesc pe mine.
Atata unire imi doresc intre noi, incat imposibilul sa te izbeasca atunci cand doresti sa recunosti bucati distincte din mine sau din tine.
Si nu mai vreau sa aud cum razele se frang in intunericul serii; nu mai vreau sa spun noapte buna soarelui de unul singur.
Mi-e dor atat de mult de mine atunci cand sunt cu tine.
Nu mai vreau sa sa-ncep fiecare zi cu „nu mai vreau” in buze.
Vreau sa-ncep fiecare clipa cu tine.

Tema compunere – Tablou de toamna

Intamplarea a inceput intr-o zi de primavara superba, genul de zi care-ti trezeste sufletul amortit dupa o iarna lunga si bogata in nea, mancare, sarbatori si somn dulce langa soba.

Venisera cativa prieteni cu ideea de a merge la tenis de camp.Nu am stat pe ganduri prea mult si am dat fuga in pod sa caut paletele si fluturasul.
Arucand la repezeala intr-o parte si-n alta lucrurile ce-mi ieseau, obosite de atata stat, in fata, mi-a cazut privirea pe-o pata de culoare caramizie.Incet, ridic ceea ce se dovedise a fi un tablou vechi, pe care era intins un peisaj superb de toamna.
Cerul aramiu, copacii cu frunzele lor ba galbene ca perele, ba visinii ca frunzele de sfecla tanara, ba portocalii ca bostanul copt si melancolia ce domina apasator pe pata de natura, m-au scufundat intr-o lina transa.Incet, frunzele incep sa se miste in bataia vanticelului ce-l simt parca aievea, si deodata una dintre ele de-un galben infocat, cade intr-un dans cu pasi mari si usori de tango.Sunetul puternic de viori, imi trezeste o stare de nedumerire dar in acelasi timp si duios de placuta, ce ma conduce in acelasi dans tango.Pe ici colo se aud pasari ciripind a pregatiri de plecare in cautare de soare cu zile lungi si pline de viata.Imi vine sa ma asez langa pietre si sa tac alaturi de ele.Vantul incepe sa nu mai rasufle, frunzele incheie dansul formand un covor patat de culori ce acopera pe alocuri si trunchiul copacilor ce adorm linistiti.Simturile au revenit la realitate la auzul chemarii prietenilor ce isi pierdeau rabdarea.
Cu toata ca am asteptat primavara cu sfuletul la gura, acel tablou m-a impresionat si m-a facut sa ma gandesc ca toamna isi are si ea farmecul ei.Cred ca natura atunci, la fel cum noi dormim noaptea, intra si ea in somnul ce o face sa fie plina de viata primavara cand ghioceii incep sa se intinda ca dupa un somn bun si dulce.

Este o compunere facuta pentru sora mea cea mica acu’ un an parca.Ii trebuia o nota buna.Am gasit-o printre amintiri si m-am gandit sa o asez pe buzele voastre.