Do you love me mother? I like you as a friend…

Moștenesc multe de la mama, însă cu toate că mi-ar fi plăcut să iau și frumusețea, inteligența, chiar și intuiția, măcar am luat din plin umorul.
Altfel n-aș fi rezistat atâția ani lângă ea.
Doamne! sigur voi fi înțeles greșit. Mama m-a iubit Dumnezeiește. Am înțeles asta când am aflat că bătaia e ruptă din Rai. Atâta Rai mi-a dat mama încât n-am cum să mă îndoiesc vreodată de iubirea ei. Și mi-a prins bine. La fel de bine ca și atunci când m-a îmbrăcat în fetiță și m-a trimis în stradă. Mi-a rămas atât de bine întipărită în memorie senzația gardului rece peste care se târa obrazul plin de lacrimi, în timp ce plângeam rugând-o să mă primească înapoi în casă, încât m-am ferit de curiozități anormale, dar mai ales am priceput că nu trebuie să judec pe alții. Si mi-a prins bine și asta. La fel de bine țin minte și momentul când m-a întrebat mama cât fac 6×5. Am răspuns timid… 30. Doamne, am văzut Raiul cu ochii deschiși. Cum, 30 sau 35?! m-a întrebat pe un ton care să mă facă să înțeleg că încă n-am văzut iadul. Așa am realizat că logica mea nu coincide cu logica lumii ăsteia, când am ales varianta cu 35. Noroc cu o mătușă care i-a atras atenția că n-am greșit prima oară, că așa am învățat că în viață trebuie sa fii sigur pe tine, când m-a întrebat iar cât fac 6×5. După ce am mutat poziția la prima variantă, mi-a destăinuit concluzia simplu: – Altădată să fii sigur pe tine! Și asta mi-a prins cel mai bine.
De ce am vorbit de mama?
În primul rând pentru că o iubesc!
În al doilea rând pentru că sunt mandru de ea!
În al treilea rând pentru că are mereu dreptate. Mai ales atunci când nu are!
Și… pentru că poza asta îmi aduce aminte perfect de ea atunci când casa se umplea de glume.
Mamă, să știi că nu te-aș schimba niciodată, nici măcar atunci când simt nevoia 😚

Ce să-i declar?

,,Nu reușesc să mai ucid nici o secundă fără să-mi izbesc gândurile de tine. Iar timpul îmi va cere socoteală. Ce să-i declar? Că încerc să mi te-mpart în partea mai egală, că nu-mi ajungi doar pentru o conversație atât de scurtă?
Îmi umpli ceașca vieții, ieri amară,
Iar ploaia ce-mi părea cândva povară
Azi cântă lin și versul nu-l condamnă…
Cum știi să-mbraci iubirea-n hainele de toamnă?”

Bucatica de fericire

,, Dependenta de starea pe care mi-o dai cand te simt prezent este placuta si paradoxala. O zi fara sa imi scrii ceva ar fi incompleta. Si m-as cauta intr-o fraza gandita de tine care mi-ar da impresia ca este despre mine. Si atunci, ma intreb… de ce este important pt mine sa stiu ca sunt prezenta in gandurile tale? Este o bucatica de fericire pe care am gasit o in enigma prezentei tale. ,,

Mi-e frică de mine când mă gândesc la tine

„Caut ce am găsit în tine, am nevoie de ce am descoperit în tine, îmi doresc ceva care seamănă cu tine… dar mi-e frică de mine când mă gândesc la tine”

Secretul iubirii

Femeia este un amestec de grații, de bunătate, de răutate, de duh, de cochetărie, de slăbiciuni și de tărie, a cărei viață în mare parte se mărginește între a iubi și a fi iubită. O femeie este acel ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici hotărâ printr-o ecuație matematică. Este, probabil, misterul cel mai apropiat din Univers. Îmi place să cred că Dumnezeu a ascuns în ea secretul iubirii.

Una tu, unul eu.

,,Una tu, unul eu și-ntre noi infinit,
Ai crezut că-i un joc, însă eu te-am iubit
C-o petală în plus, c-o secundă mai dens,
Te-am iubit ca un foc care arde intens.

Vreau ca trecutul să fie prezent.
Timpul nostru trecut, ce poem indecent!
S-a-ntamplat totul între minus și plus…
Gura ta peste-a mea… Oare-așa m-ai sedus?

Trupurile noastre, ce aptere făclii
Luminând un întreg împărțit în felii,
Nu-i nimic erodat, gura mea urcă-ncet
Către buzele moi, iar cuvântu-i stilet

Care taie-n felii un întreg univers,
Trupul tău şi al meu contopite-ntr-un vers.
În jurământ eu al tău pe deplin,
C-o petală în plus, c-un minut mai puţin.,,

Fiecare clipă

„Nimeni nu mi-a vorbit mai pragmatic despre viață decât moartea. Poate tocmai de aceea am învățat să mă bucur de fiecare clipă în care tu te confunzi cu mine.”

Cui scriu?

„Nu-i rodul întâmplării că-mi eşti atât de draga
Opreşte-te o clipă pe-al amintirii prag
Şi iartă-mi gându-acesta năvalnic şi târziu
Absenţa ta mă doare… Nici nu-nţeleg… Cui scriu?”

Certitudinea

” Ceea ce face o prietenie trainică și îi sporește farmecul este acel sentiment de care dragostea este lipsita: CERTITUDINEA! ” A.I.

E toamna

„E toamna la-început și mi se pare crudă
Că inima nu doarme și vrea să-mi facă-n ciudă
De dorul primăverii gustate la Pardon
Când ascultam romanțe la vechiul gramofon
Îmi recitai din Stanca poem după poem
Și depănai vrăjită emoția pe-un ghem.”