Originile cancerului

one-health-logo

„Da! Ai auzit bine! Originile cancerului, precum si a tuturor bolilor, se afla intr-adevar la inceputurile vietii, acum milioane, miliarde de ani… Faptul cum a aparut viata, prima celula, o sa las spre dezbatere filozofilor, biogeneticienilor si biochimistilor, pentru ca despre asta se poate discuta la nesfarsit. Chiar si aparitia, existenta, punctul zero al ceea ce se numeste viu poate duce la multe dezbateri. Conform biogeneticii, viul este o formatiune a proteinelor care, la o anumita compozitie, se denumesc vii.Astfel, in conceptul biogeneticii, ARN-ul este cea mai arhaica formatiune proteica care se poate denumi ca fiind vietate. Dr. Hamer ia ca punct de pornire aceasta prima celula si toata teoria lui porneste observand modificarile care au loc la nivelul primelor celule si adaptarea prin care trec ele pe parcursul evolutiei.Prima celula formeaza prin proliferare celulara mitotica, prin inmultirea sa insasi, alte celule specializate in anumite domenii de supravietuire (absorbtie hrana, eliminare resturi, respiratie sau asigurarea de oxigen pt arderile interne). Este unanim recunoscut faptul ca mediul in care a aparut aceasta prima celula era cel acvatic, oceanul planetar. Aceasta prima celula face  proliferarea respectiva din simplul motiv ca incearca sa supravietuiasca, sa ramana la aceeasi structura (vie).Cel mai interesant este ca aceste celule incep sa comunice intre ele pentru a-si transmite celorlalte nevoile. Comunicarea este chimica iar la acel nivel arhaic se transmit nevoile in sensul de surplus ori carenta, lipsuri de nevoi primare (hrana, eliminare, oxigen). Aceste lucruri extraordinare (biochimie organica) se invata in anii II si III in facultatile de medicina.Dr. Hamer de fapt nu a descoperit nimic nou ci a reusit sa observe functionalitatea viului si sa faca legatura la conditiile actuale de viata. Nu trebuie sa faci o facultate de medicina sau sa inveti o gramada de lucruri pentru a nu mai face boli niciodata! ci doar sa intelegi aceasta functionalitate simpla, sa intelegi de ce se comporta organele noastre intr-un anumit fel si care e rolul, rostul de a face acel lucru. Nici nu mai trebuie sa inveti despre boli ci doar sa te interesezi din ce tesut embrionar (endoderm, mezoderm sau ectoderm) s-a dezvoltat organul problema. Va fi astfel foarte clar care a fost asocierea pe care ai facut-o, care a fost continutul, culoarea conflictului care a dus la aparitia modificarii din organism, a bolii.Dar sa merg mai departe… Mica noastra “vietate”, ajunsa deja pluricelular, va incerca in continuare sa se organizeze, avand celule specializate in domeniile ce ii va asigura supravietuirea (absorbtie hrana, eliminare resturi, asigurarea de oxigen pt arderile interne). Spre exemplu, anumite celule procura oxigenul necesar pentru reactia de reducere de oxigen, denumita oxidare interna (procesul de extragere a anumitor saruri si minerale din mediul ambiant cu ajutorul oxigenului). Cel mai frumos exemplu, care este si vizibil, este cel din celulele sanguine, care au un continut ridicat de fier, tocmai ca sa poata lega oxigenul din aer, iar prin oxidarea fierului are loc inrosirea acelor celule sanguine, care erau inainte albastre! (din cauza dioxidului de carbon), iar acel oxigen sa fie transportat la celulele care au nevoie de el…Odata cu evolutia si dezvoltarea acestui pluricelular a aparut in timp o problema de comunicare datorita faptului ca pe drum avea loc o pierdere de structura a componentelor chimice ce trebuiau sa transmita informatia, ceea ce putea sa duca la periclitarea supravietuirii intregului sistem. Din aceasta cauza, pentru ca informatia sa fie mai sigura, mai usor transmisibila si mai rapida, mica “vietate” a “inventat” o noua formatiune, un organ centru de comanda, numit trunchiul cerebral, care era legat direct si individual cu fiecare organ specializat in parte. Trunchiul cerebral avea o singura functie si anume de a transmite informatia intre organe, celule. Daca, de exemplu, din diverse motive, anumite celule aveau nevoie de mai mult oxigen, transmiteau rapid trunchiului cerebral informatia iar celulele responsabile de asigurarea oxigenului incercau sa satisfaca aceasta cerere de oxigen in limita capacitatii lor. Daca cererea de oxigen depasea posibilitatile de obtinere a cantitatii necesare, trunchiul cerebral dadea comanda de proliferare de celule specializate in obtinerea de oxigen.Evolutia neavand loc in acelasi ritm pentru toate vietatile existente, aceste pluricelulare au trebuit sa “suporte” alte “vietati”(microorganismele de astazi), care s-au atasat de ele si cu care au inceput sa convietuiasca in simbioza iar, in cazuri ca cel povestit mai sus, sa se foloseasca de ele pentru descompunerea celulelor create suplimentar din lipsa de oxigen suficient, cand nu mai era nevoie de ele, nivelul de oxigen necesar revenind la limite “normale”.Acum, dupa milioane si milioane de ani de la aceasta poveste, celulele noastre se comporta la fel. Toate organele care deriva din trunchiul cerebral arhaic, responsabile cu supravietuirea “primara” (absorbtie hrana, eliminare resturi, asigurarea de oxigen) se comporta in acelasi mod. Ele se vor dezvolta din tesutul embrionar endodermal (interior germinativ al blastocistului) iar modificarile la nivelul acestor organe vor fi de proliferare celulara (exemplu: cancer de plamani, de ficat sau de colon) in faza activa, de necesitate, si de descompunere cu ajutorul microorganismelor a celulelor suplimentar create, in perioada imediat urmatoare…Dr.Hamer explica foarte frumos in cartea sa cum ca primul conflict a inceput la nivelul unei celule, a unui organ. Trairea emotionala de frica ca nu va avea suficient oxigen sau hrana si prin urmare frica ca nu va putea sa mai functioneze, sa supravietuiasca, se numeste conflictul de imbucatura (de aer, de hrana). La ora actuala, la mult timp dupa ce a luat fiinta acest conflict, noi il asociem cu imbucatura reala, concreta: hrana, apa, aer… sau cu una imaginara, de “aerul” pe care ti-l ia soacra, pentru ca vorbeste non-stop iar tu nu ajungi la cuvant. In ambele cazuri, trairea ta este aceeasi la nivel organic, de lipsa aerului iar organismul va reactiona cu o proliferare de celule la nivelul plamanilor, pentru a-ti asigura aerul de care ai nevoie! In cazul fricii de moarte, conflictul este acelasi: “am nevoie de aer, ca sa nu mor” si va duce tot la un cancer de plamani.Precum am amintit, trairea emotionala primara este la nivelul organului, de acolo pleaca prima informatie. Atunci cand te supara cineva, de exemplu, prima data ti se strange stomacul si abia dupa aia iti apar emotiile de enervare, suparare. “Nu pot sa il “diger” pe “boul” asta” – trunchiul cerebral primeste aceasta informatie de la celule dar el nu stie ca nu e ceva real, concret, nu stie ca tu nu ai inghitit respectiva persoana si da comanda de proliferare de celule ce produc suc gastric ca sa poti digera ce ai de digerat…Da… acestea au fost doar cateva exemple de cum ne imbolnavim si murim, doar pentru ca nu stim sa fim constienti de trairile si emotiile noastre, nu am fost invatati aceste lucruri si nu spunem niciodata persoanelor in cauza ce ne doare, ce simtim in urma comportamentului lor, pentru ca nu e frumos sau nu se cuvine ori pierdem prietenia, admiratia, pozitia pe care o avem… Daca crezi ca merita, continua pe acel drum. Eu nu mai vreau. Dar stiu, simt totusi ca nici tu…”

un articol de Costea Paul George

Lasa-ti amprenta aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Fundatia pentru SMURD

Intelege autismul

Nu fi indiferent !