ficțiuni

… eu în tine îmi găsesc și liniștea și aripile…

 

am trăit, pentru a nu știu cîta oară, un sfîrșit de lume. e atîta zădărnicie lipită de noi. sensul cuvintelor stă în spațiul gol dintre ele, acolo unde blestemul de a fi cu asupra de măsură nu poate ajunge. azi am pierdut un gînd. îmi simt sufletul ca pe un cec în alb. “hai să ne rătăcim”, te-am rugat, cu frică de înălțimi în privire. dar tu erai ancorat într-o realitate naufragiată.

timp să construiesc o arcă, pentru că doar acolo salvarea e posibilă în doi…

Ea

2 comentarii (+add yours?)

  1. just US
    Sep 14, 2012 @ 17:42:43

    ar trebui revizuit textul !sunt niste greseli de exprimare..

    Răspunde

  2. Ea
    Sep 14, 2012 @ 19:18:25

    ce anume nu ai înțeles?

    Răspunde

Lasa-ti amprenta aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Fundatia pentru SMURD

Intelege autismul

Nu fi indiferent !