Timp de prisos

Toate iubirile încep cu un exces de vorbe. Ne spunem multe, grăbiți să cuprindem toate sensurile de care suntem capabili, într-o singură clipă. Ne plimbăm printre întrebări cu trufia răspunsului definitiv. Pentru că sufletul e aproape de gură, îl irosim cu eleganță. Într-un moment de neatenție a adevărului, credem în iluzia unei fericiri prea facile. Promisiunile rostite fac risipă de veșnicie. Alergăm înainte cu încăpățînarea unui aproape copil, refuzînd realitatea oricărei hărți întortocheate. Suntem convinși că numai dincolo de noi minciuna poate supraviețui. Dansăm printre gînduri și cuvinte, fără să ne dăm seama că e dansul îndepărtării unuia de celălalt. Pînă în punctul în care tăcerea rămîne întreagă între noi.

Dacă ar fi să spun acum ceva despre iubire, e că nu ar trebui lăsată la îndemîna celor grăbiți. Că a dezvălui repede, totul despre noi, nu aduce decît o apropiere provizorie. Că dacă cineva nu înțelege o privire, cu atît mai mult nu va putea crede o vorbă sau o faptă. Că dragostea e, înainte de toate, o construcție de voință și iertare.

Se pare că iubirea nu ne este de ajuns, avem nevoie și de amintirea ei.

Lasa-ti amprenta aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Fundatia pentru SMURD

Intelege autismul

Nu fi indiferent !