vino să stai cu mine și să taci (8)

Îmi amintesc că eram mică și încercam, cu puterile mele de copiliță cuminte, să îndepărtez răul de tine. Pentru mine era simplu, era de ajuns să nu-l mai gîndesc, pentru ca răul să dispară. Pentru tine era mai complicat, duceai în suflet povara unor amintiri pentru care ai săpat brazde în propria carne. Îmi amintesc că eram fericită ca o prințesă a propriului ei basm, pînă cînd mi-ai arătat că între mine și adevărul despre mine stă o lume încremenită în prejudecăți și că adevărata bucurie e atunci cînd simți că aparții cuiva. Îmi amintesc ce ușor îmi era să mă tem să ies din tiparul monotoniei și cu cît curaj îmi vorbeai despre motivele pentru care nu trebuie să ne mulțumim doar să supraviețuim. Îmi mai amintesc că eram tristă și încercam să-mi ascund sufletul într-o indiferență, dar tu erai mereu suficient de încăpățînat să nu mă lași să îmbătrînesc inutil.

Dacă tot ce îmi amintesc eu spune sau nu ceva despre mine, este mai puțin relevant. Important este că te regăsesc în momente cruciale ale vieții mele, că nu mă lași să uit care este poziția corectă a sufletului, că îmi transformi timpul de care îmi pasă în trăire. Important este că am înțeles amîndoi că ceea ce face ca prietenia noastră să fie trainică și îi aduce un plus de farmec este sentimentul de care iubirea este total lipsită: certitudinea. Ziua de mîine poate să vină…

Ea

Lasa-ti amprenta aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Fundatia pentru SMURD

Intelege autismul

Nu fi indiferent !