Într-o societate bolnavă nu pot să existe indivizi sănătoşi – Nicolae Vlad

 

Am extras cateva paragrafe dintr-un interviu acrodat de dr. psihiatru Nicolae Vlad, publicatiei Monitorul de Botosani.

– Societatea noastră este într-o derută excepţională. Pe vremuri, după Revoluţie, am găsit un manual, «Almanahul Pădurii». Şi era o fabulă acolo, în care animalul şef a fost înlăturat de la conducere. Se complotase împotriva lui şi nu s-au lăsat animalele până nu l-au dat jos. Şi mi-a plăcut morala, care ar răspunde şi la această întrebare. Zicea fostul şef:

«Şi-atunci am înţeles întâia oară/Eu, cel trecut prin sute de văpăi/Că doar atunci duşmanul te doboară/Când sar, ca să te sfâşie, ai tăi».

Deci la noi nu e cazul să vină cineva dinafară, că ne distrugem singuri. Este o chestie total nefirească.[…]

La noi, toţi vorbesc de democraţie, spun că ceilalţi fac rău şi ei fac bine, eu zic că dumneata eşti mincinos, dumneata spui că eu sunt mincinos, nu mai înţelege nimeni nimic. Şi toate astea derutează omul, îl fac să-şi piardă chiar şi simţul măsurii, îşi pierde răbdarea, nu mai ştie ce să înţeleagă, nu mai are sentimentul siguranţei. De multe ori vin oamenii la noi şi ne spun «nu ştiu ce se întâmplă cu mine». Acum suntem exact ca o căruţă la care un cal trage în dreapta şi unul în stânga. Noi ne acuzăm reciproc că am adus ţara în criză. Dar, dacă nu apăreau toate scandalurile, nu mai ajungeam aici. Poate ar trebui să existe cineva care să medieze, să ţină în frâu toate aceste conflicte, să creeze o stare de echilibru şi ţara să meargă mai departe. Nu vedeţi, tineretul nu mai ştie încotro s-o ia, locuri de muncă nu mai sunt, pleacă în străinătate, acolo e tot mai greu.[…]

Eu sunt patriot. Noi am fost slugi ba la otomani, ba la ruşi, ba la americani. Adică tot timpul a trebuit să vină cineva să ne spună ce să facem. Eu de exemplu am fost director toată viaţa. Şi mă simţeam jignit când se constituiau comitete de urgenţă iarna ca să rezolvăm problema. Păi făceam eu, nu aşteptam să vină ordine de la Bucureşti, să rânesc zăpada. Aşa şi acum, aşteptăm salvarea de la alţii.[…]

Pe mine mă deprimă cel mai mult că banul este singura politică. Şi sunt dezamăgit când văd că ne batem joc de noi.[…]

Când eram tânăr mă mândream că bunicul a primit pământ de la Averescu (Generalul Alexandru Averescu, comandantul Armatei Române în Primul Război Mondial) pentru că a luptat. Şi eu le spuneam celorlalţi «uite, bunicul s-a sacrificat ca să trăim noi mai bine». Apoi a venit vremea să constat că şi tata, pe vremea colectivizării, a fost o generaţie de sacrificiu. Şi m-am gândit că şi el s-a sacrificat să trăim noi mai bine. Apoi a venit vremea să constat că şi generaţia mea este de sacrificiu. Şi copiii mei tot generaţie de sacrificiu sunt.[…]

Mie îmi place să merg prin comunele din judeţ ori de câte ori am ocazia. Am trecut prin nişte comune, am rămas şocat. Oameni abrutizaţi, slabi, fără dinţi în gură, nebărbieriţi, muncesc din zori până noaptea târziu. Vine o secetă sau o grindină şi le distruge tot. Uneori nici nu ştiu de ce muncesc sau pentru ce. Ce să lase ei copiilor? Unii spun că au copii în străinătate, dar şi ăia abia pot avea grijă de ei. O pacientă îmi spunea că, atunci când merge la mama ei, la ţară, aceasta îi spune «nu veni că nu am ce să îţi dau». Foarte mulţi nu au nici cu ce trăi de pe o zi pe alta.

– Vorbind din punctul de vedere al situaţiei sociale şi economice, credeţi că se va ajunge la un anumit punct în care numărul de persoane cu afecţiuni psihice se va reduce?

– Păi nu are cum. Specialiştii au căzut de acord că la baza bolii psihice stă un trepied, bio-psiho-social. Din punct de vedere biologic pot fi sănătoşi. Din punct de vedere psihologic îi echilibrăm noi. Socio-familialul, socio-economicul, socio-profesionalul, cine să le rezolve? Dacă una din verigile astea nu este împlinită, nu se poate vorbi de sănătate psihică. Aici trebuie să se implice societatea. Dar societatea e şi ea bolnavă. Au plecat oameni în străinătate să îşi facă un rost. Au lăsat copiii acasă, în cel mai bun caz în grija bunicilor sau a vreunei mătuşi. Copiii nu se mai dezvoltă armonios fără părinţi.

Copilul încorporează în fiinţa lui dragostea maternă şi autoritatea paternă. Dar de unde astea? Părinţii nu le dau decât bani. Şi când ajung acasă realizează că mai mult rău au făcut.

Secretul unei sănătăţi psihice este o societate echilibrată.

– Şi noi mai putem ajunge la un astfel de standard?[…]

Într-o societate bolnavă nu pot să existe indivizi sănătoşi. Eu mai văd pe la televizor şi minţi luminate, patrioţi adevăraţi, care ţin la poporul ăsta, dar văd şi nişte pramatii care şi-ar vinde şi părinţii. Şi vin şi ne vorbesc în numele democraţiei, dreptăţii, statului de drept. Dar cine naiba a strâmbat statul ăsta, că era de drept dintotdeauna? Dacă aţi sta să citiţi unele documente de pe timpul comuniştilor, aţi vedea că şi ăia vorbeau despre democraţie. Toţi vorbesc de democraţie, dar nimeni nu ştie să o aplice. […]

– Se poate reveni la o societate normală? – S-ar putea, dar tot cu generaţiile astea de sacrificiu, poate copiii dumneavoastră să mai poată trăi într-o lume normală. De exemplu, eu am fost director. Eu dacă luam un pix costa 1.50, că apoi veneau şi mă verificau şi răspundeam. Acum, un manager bun este cel care dă 10 lei pe pixul ăsta. De ce? Pentru că patru lei merg la partid, patru lei merg în buzunarul lui şi doi lei costă pixul. Aşa fac toţi în ţara asta şi tot o dau cu dreptatea.[…]

Aici ar trebui să se implice şi societatea, să aibă grijă de el. Dar care societate, că doar ea mi l-a îmbolnăvit?

Articol complet AICI

Lasa-ti amprenta aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Fundatia pentru SMURD

Intelege autismul

Nu fi indiferent !