Umbra tacerii, de portile inimii mele, se apropie dreapta, hotarat.
Bezna vederii izbeste cu putere retina si plang.
Plang lacrimi de dor ce-neaca usor suspine si rad
De-al vietii efort de a-mi ruina increderea-n tot,
In oameni, in bani, in zei si-n destin,
Si ma zbat cu putere sa renunt a deveni perfid.
Si totusi umbra tacerii, de portile inimii mele, se aproprie, hotarat.
Hebe
dec. 10, 2011 @ 23:25:41
Inchide ochii si priveste-ti sufletul,vei gasi acolo o urma de lumina ce te va feri si ghida dincolo de orice umbra,hotarata sau nehotarata…
Azeem
dec. 11, 2011 @ 18:48:00
Esti tu sigura ca-n sufletul meu este o pata de lumina? 🙂
hebe
dec. 27, 2011 @ 16:49:23
Asa cred,sper sa nu ma insel.:))
Azeem
dec. 28, 2011 @ 12:52:10
sper si eu :))